Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MAI TÂRZIU/DUPĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru MAI TÂRZIU/DUPĂ.

Cincinat Pavelescu - Două epigrame

... cinci, șase păhăruțe măricele, pe când nimeni nu bănuia măcar, pe când abia se serveau bucatele, Fabriciu, grav, aducându-și colțul cârlionțului de pe frunte mai spre ureche, se ridica în picioare, impunându-se atenției generale. Tăcere! vorbește judecătorul. Și toastul lui, cam uniform, dacă nu era prea spiritual, era enorm ... fi invitat, fiindcă era un băiat excelent. Într-o seară, însă, a pățit-o. O doamnă din elita orașului da o mare petrecere după cinci ani de doliu. Șeful casei, un pictor din cei mai iubiți, închisese ochii, lăsând în urma lui cinci fete frumoase. După cinci ani de plânset și de întristare adevărată, pentru fetele care se făcuseră mari, mama, înțeleaptă, a hotărât această sărbătoare. Toată magistratura, bineînțeles ... se sfârșea în madrigal, deodată dintr-un colț al mesei, sombru, în fracul lui cu vesta prea deschisă și cu cravata neagră, ca să pară mai de circumstanță, se înălța silueta amenințătoare a judecătorului de pace. Se aude un Doamnelor și domnilor timid, apoi glasul încălzit de libațiunile necontenite ... Lumea înveselită a început să aplaude zgomotos. Fabriciu era mort, însă nu ceda. Se întoarse nervos spre o domnișoară vecină și-i spune: ...

 

Ion Luca Caragiale - Partea poetului

... își înfundă hambarele; Viierul își alese zeama nobilă; Regele puse streji la poduri și drumuri și zise: «Dați-mi dijma !» Într-un târziu, după ce se isprăvise-mpărțeala, iată vine și Poetul din depărtări... Nimic nu mai rămăsese de apucat; pretutindeni toate aveau stăpân. — Vai! eu singur — strigă el cu mâhnire — eu singur fusei uitat, eu, cel mai supus copil al tău! Și-ngenunchie înaintea domnului, care-i răspunse: — Dacă te-ai desfătat în lumea visurilor, ce stric eu? Unde erai când ... ai întors iar? atâta ți-a fost plimbarea? — Să-ți spun drept, sfinte Petre, e tare urât pe pământ... și am venit, după cum mi-a spus domnul... Dar sfântu-i taie vorba: — Drăguță, să ierți, domnul acuma are alte treburi; mai du-te și te mai plimbă; vino aldată. — Bine! a zis Poetul cuviincios. Și s-a-ntors la plimbare jos. Dar nu s-a ... dat Poetului — cinci clondire și zece topuri. Dar când a vrut să plece Poetul, domnul zice: — Ia ascultă, mă băiete, nu mai ...

 

Ion Creangă - Popa Duhu

... ibric pentru spălat, în mijlocul odăiei, apărie pe jos, gunoiu și gândaci fojgăind în toate părțile, o pâne uscată pe masă și un motan ghemuit după sobă era toată averea sfinției-sale. Mare de inimă, iar de gură și mai mare, părintele Duhu nu se învrednicise de o viață mai bună; dar se vede că nici poftea el una așa, de vreme ce nu-și astâmpăra gura cătră mai-marii săi măcar să-l fi picat cu lumânarea. De copil, în seminarul Socola, unde-a învățat carte, mai mult singur decât de la profesori, își punea degetele pe o peatră și le bătea cu alta, de ciudă că nu scriu frumos; se lovea ... de drum. Iară ceilalți popi, înlemniți cu mânile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului. Nu târziu după aceasta, mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră, adică îi dă voie să poarte straie de mii de lei, fără să aibă cu ce ... rusești la 1828. Starițul, nemaiputându-i sta împotrivă, zicea de la o vreme: "Hai pacam, părinte Isaia", cinstindu-l cu rachiu îndulcit cu miere, pahar

 

Emil Gârleanu - Înecatul

... dar voinic. — Uite-l colea, tată, între rădăcini. Țăranul își scoase opincile și intră în apă până la brău, de veni lângă feciorul său. După ce privi, se scutură și zise: Haidem! Călărașul descălecă, cei doi flăcăi nu se mai codiră, veniră și dânșii. Băiețandrul se întorsese; privea de pe mal. Țăranul desfăcu funia ce o avea încolăcită pe după umăr: — Așa! Să-l legăm. Își suflecă mânecile, înnodă capul frânghiei de un braț al înecatului, subțioară, apoi luă capătul celalt, îl trecu de ... și prinse să fluiere a pagubă, apoi zise: — Păi dacă aș fi prins pe toți umflații care au trecut pe ici, vă mai măcinam eu făină? Mai stătu puțin pe gânduri și adăugă: Pai asta-i treaba premarului. — A lui, răspunse călărașul, mă duc să-l chem. Da până ... șleahul dinspre sat, prefăcuse șurile, șoproanele într-un singur morman, aruncase peste toate aceeași învelitoare albă, de sub care se părea că niciodată nu vor mai răsări lucrurile cunoscute. Boierul căuta să pătrundă cu vederea prin perdeaua deasă a ninsorii, dar nu putea; zarea se închidea sură. Căută să ...

 

Nicolae Gane - Petrea dascălul

... trăsneau din bici, chiuiau cât le lua gura, încât bieții engleji, hurducați în trăsura ce se legăna ca o barcă bătută de valuri, nu-și mai simțeau nici frizura netedă, nici ochelarii drepți pe nas. — How original! zise într-un târziu unul din lorzi cătră celălalt. — How original! răspunse acesta ca un ecou. Apoi ambii tăcură luându-și fiecare aerul serios obicinuit. Au mers astfel ... o aprinse zicând că la prohod trebuie și lumânare, se puse pe brânci și cu pușca întinsă și înarmată intră voinicește în vizunie. Lordul cel mai nalt și mai necrezător, care nu se aștepta la una ca aceasta, se uita acum nemișcat și cu ochii holbați cum Petrea Dascalul se târâia încet, încet în ... pământ, unde era știut că numai moartea putea să hotărască între om și fiară. Apoi se făcu iarăși liniște adâncă, liniște de mormânt, timp de mai multe minute lungi, nemăsurat de lungi, în care lorzii abia de-și mai puteau păstra cumpătul. Acu-i acu!... gândea fiecare în sine. Dar, lucru înfiorător, liniștea ținea mereu; nici un semn nu venea de sub pământ... Ce ... acolo?... Negreșit că nu era bine, de vreme ce Petrea Dascalul nu

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV

... voinicii noștri în soție, Pe JĂ²rgiu și pe Medru, gios te pogoară Ș-ajută lui Vlad în bătălie. Așa gândesc eu că-ar fi mai bine, Însă n-așteptați de-azi pănă mâne!... Ci cât mai curând trebuie-a merge, Că-amintere poate fi zădară Ajutarea. Cești doi pot s-alerge Degrabă fiind călăreț, iară Tu pedestru (precum din ... groaznică moarte Porunci ca pe toți să-i înțape, Ce la tâlhărie avură parte, În pădurea ce era de-aproape. Hamza fu-înțăpat pe cel mai gros Și mai nalt copaci, grecul mai gios. Crudă poruncă, moarte-îngrozită! Dar acelui nevinovat pare Că vânzarea-i și mai neomenită. Om ticălos, totuș' nu te spare De la fapte rele câteodată Pedeapsa,-ori cu ce moarte-așezată! Dacă estea-în Țarigrad s-auziră, Sultanului ... pas iute Sultanul păgân, suflând izbândă, Cu care s-afla mii doao sute De mulțime varvĂ¡ră neblândă. Ș-acum la Vidin ajunsese Stulurile cele mai alese. Era tocma-în miez de primăvară Când zăfiri cu florile să joacă, Păsărelele vesele zboară, Iar jivina și cea mai ...

 

Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea

... se odihni o iarnă întreagă. În primăvară, boierul îl luă alături de dânsul în viața încordată, dar sănătoasă și roditoare, a plugarilor. Mai târziu, după ce-l desluși bine asupra noului trai ce avea să ducă de acum încolo, boierul îl plimbă pe la toate moșiile și-l întrebă: â ... plece, boierul Iorgu chemă pe fată și o sărută pe frunte: — Sunt tare mulțumit, draga tatii, că mi-a fost dat să mai văd o fată ca cele de demult! Nunta s-a pus repede la cale. Într-o seară frumoasă de iunie, lume după lume se cobora spre biserica Domnească, unde avea să fie cununia nepotului boierului Buhtea cu fata boierului Furtună. A fost o nuntă cum ... am luat o dată, răspunse stingherit tânărul. — Dumneata crezi că nu te-am înțeles? răspunse boierul. Pe când îți vorbeam, te gândeai că tot mai bune mi-s dulcețile decât spusele. Îl ghicise. Tânărul mai luă dulceți, cafea, apoi fu silit să vorbească cu boierul, două ceasuri întregi, despre prăsila porcilor. Altă dată, venind mai ...

 

Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)

... acasă. Însănătoșirea mea se făcea cu anevoință, cerând îngrijiri mari. La plecare, doctorul m-a sfătuit să mă feresc până și de cele mai ușoare zguduiri sufletești. Bietul doctor! Am dat din umeri, zâmbind și i-am spus să fie pe pace. După un surghiun de doi ani revedeam Berlinul. Am de Berlin mare slăbiciune; nici împrejurări foarte triste nu m-au împiedicat să-l revăd cu plăcere ... ale căror priviri, mâini și surâsuri Van Dyck și, după el, Van-der-FaĂ«s le-au hărăzit nemuririi. Zic unii din acei lorzi, fiindcă mai toți sunt la fel. În trecut, în castelele restrânse, celor de aproape și înmulțit înrudiți, trăind împreună, cu același port și obiceiuri, fiecare epocă le ... ce începusem a relua prin oraș, de teama oboselii, făceam lungi popasuri la o prăvălie unde se degustau capodopirele unei vechi rachierii neerlandeze. După RuysdaĂ«l, Van-Brouwer și Van-der-Hoogh. Nicăieri nu mă reculegeam mai bine ca în acea încăpere îngustă și cam întunecoasă, ce ar fi putut face cinste oricărei locuințe de burgmaistru sau de staroste de breaslă, așa ... ceea ce e nostim, mai ...

 

Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac

... că-s viță de uriași. Și-n adevăr că cine-l vede pe Toader Odobac, pe moșneagul și pe nepotu-său, pe Mitru Odobac, cel mai tânăr și cel din urmă coborâtor din neamul lor, înțelege pentru ce de vorba lor ascultau până mai deunăzi patru sate: Arșițenii, Moghileștii, Benza și Cotruții. Toader Odobac să fi trecut suta, după cât de multe ține el minte. E un moșneag înalt, spătos și uscat ca un schivnic; privește ascuțit, vorbește limpede și calcă apăsat. Când se ... cu un om de acolo, și nu se dusese. Că trebuise să meargă până la reședință, cu livretul de oaste, și uitase. Și câte și mai câte, până când, într-o bună zi, moșneagul îl luă din scurt: — Mitrule, ție nu ți-s boii acasă. Dar băietanul făcu pe prostul ... și el; o luă spre Moghileni. Satul nu era cine știe ce departe. Moșneagul era deprins cu drumul acesta. Cum ieși din văgăuna Arșițenilor și mai merse puțin încolo, pământul parcă se schimba: încetul cu încetul, câmpul se îmbrăca, imașurile începeau să-și desfacă lăvicerele până departe, încolo, spre Cotruți. Și ... cal de furat. Pe urmă sări jos, dădu calului o palmă, și surul își luă vânt spre herghelie, iar fata luă mâna moșneagului. — Lasă, ...

 

Ioan Slavici - Zâna Zorilor

... nu voi veni într-un an, o lună, o săptămână È™i o zi cu apă de la fântâna Zânei Zorilor să vii tu Costane după mine". Se duse. Trei zile È™i trei nopÈ›i Florea nu mai stătu; calul zbură ca năluca peste munÈ›i È™i peste văi până ce n-ajunse la marginile împărăÈ›iei. Jur împrejur pe lângă împărăÈ ... mâna stânga calul, în mâna dreapta sabia. Nici aÈ™a nu merse: Făt-Frumos nu vedea alta decât foc È™i văpaie. - Acasă după alt cal mai bun! Petru zise, încălecă È™i se duse ca iarăÈ™i să vină. Când sosi acasă, îl aÈ™teptă lăptătoarea sa baba Birsa în poarta ... È™a È™i frumoase frâie pentru Făt-Frumos. - Sari voinice în spatele Murgului, strigă baba facând cruce peste cal È™i călăreÈ›: mai zise apoi o zicală de câteva cuvinte È™i intră în casă. După ce Petru sări pe cal simÈ›ea cum că de trei ori este mai puternic la braÈ› È™i de atâtea ori mai

 

Ioan Slavici - Mara

... MAMEI A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, când a fost, mai mult cârpaci decât cizmar și ședea mai bucuros la birt decât acasă; tot le-a umai rămas însă copiilor vreo două sute de pruni pe lunca Murășului,viuța din dealul ... pentru care rade din cân dîn când hreanul de pe masă. Copiii aleargă și își caută treabă, vin când sunt flămânzi și iar se duc după ce s-au săturat, mai se joacă voioși, mai se bat, fie între dânșii, fie cu alții, și ziua trece pe nesimțite. Serile, Mara, de cele mai multe ori, mănâncă ea singură, deoarece copiii, obosiți, adorm, în vreme ce ea gătește mâncarea. Mănâncă însă mama și pentru ea, și pentru copii. Păcat ... timp a stat pe țărmurii Murășului. Ce-ar fi fost adică dacă ar fi luat din ciorapul Persidei arânda podului? Putea să dea mai mult decât alții, fiindcă nu voia să câștige decât cei 60 florini și încă ceva pe deasupra. Apoi ...

 

   Următoarele >>>